Un început de povestire (de 1 iunie)

Când avea patru ani, Dumitru s-a mirat că părinții lui, oameni în toată firea, care altfel ar fi putut să facă orice cu viața lor, se strofoacă să-i fie mereu bine și să nu-i lipsească nimic. Ce urmăresc ei? De unde atâta grijă și interes pentru o mână de om care la grădiniță trece drept un copil ca oricare altul, ba mai e și repezit de femeia de serviciu atunci când se tot foiește în timpul somnului de după amiază? Mirarea aia n-a rămas așa, doar un gând în bătaia vântului, pe care timpul să-l smulgă din mintea lui și să-l facă pierdut alături de alte milioane de gânduri, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Și-a amintit-o multă vremea după aceea, inclusiv ca adult. Probabil că le-a vorbit despre ea și părinților lui, care, cutremurați de-atâta luciditate, au decis să-l pună la adăpost de alte gânduri. Așa se face că toată copilăria și adolescența i-au ascuns că există moarte pe lume și că orice ființă vie ajunge, inevitabil, într-un punct în care nu mai e așa.

Nu le-a fost deloc ușor. Au avut nevoie de multă imaginație. Atunci când bunica Victoria a dispărut din peisaj, părinții i-au explicat lui Dumitru că s-a mutat în alt oraș, în cealaltă parte a țării, într-un loc în care trenul nu ajunge și pe care șoselele îl ocolesc. ”Biata bunica”, a spus Dumitru, foarte îngrijorat, dar tatăl lui, fiul Teodorei, s-a grăbit să-l asigure că bătrâna are acolo tot ce-i trebuie. ”De-aia s-a și mutat, că doar nu pleca așa, de nebună.”

Doi ani mai târziu, bunicul Mircea s-a dus la muncă în Canada. Mereu când Dumitru mai întreba când se-ntoarce, i se explica pe un ton foarte grav că asta-i treabă care durează și că au nevoie canadienii de el ca să-i învețe să facă țuică. Pe același ton a auzit și de soarta pe care-a avut-o fratele mamei: ”Unchiul Petrică nu mai are ce căuta la noi în casă. A fost prins trișând la macao.” Probabil că de-aia îl tot văzuse abătut și tras la față, era măcinat de regrete. Ultima dată când a fost pe la ei, a-nceput să plângă din senin. Știa ce-l așteaptă. Dumitru și-a jurat atunci să nu trișeze niciodată.